Biserica Reformată

Biserica Reformată

Pe timpul reformaţiei învăţăturile lui Luther au fost primite şi în Dej atât de călugării augustiniani, cât şi de preoţii catolici seculari, împreună cu dânşii au primit noile învăţături şi locuitorii oraşului, aşa încât prin anul 1554 Dejul este oraş luteran. După patru ani primeste religia reformată, iar în 1568 devene unitar. După ce în anul 1602 oraşul a fost aprins şi devastat de Basta chiar din pricina că era unitar, puţinii credincioşi rămaşi s-au contopit cu încetul în parohia reformată sau calvină. Parohia s-a întărit sub George Rakoczy I care a ocrotit-o şi a ajutat cu deosebire când locuia in Dej.

Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Biserica reformată ducea rolul de biserică dominantă în oraş, până când s-a întărit şi biserica catolică şi Guberniul se amestecă tot rnai des în afacerile oraşului. Intre reformaţi şi catolici s-a început o luptă confesională care a durat până pe la mijlocul secolului următor. Din aceasta luptă cu toate că biserica catolica a ieşit biruitoare, parohia reformată nu şi-a pierdut credincioşii, ci a ieşit întărită aşa încât şi azi este una dintre cele mai de frunte parohii reformate din Ardeal. Credincioşii ei i-a sporit şi prin colonizarea mai multor familii din Dicea la Viile Dejului (sec. XVIII), iar spiritul confesionalist şi 1-a menţinut prin şcoalile înfiinţate deodată cu parohia.

Biserica Reformată, numită şi “Biserica Sf. Ştefan�situată în partea dinspre apus a pieţii, zidită în stil gotic, a fost edificată între anii 1500-1504 sau mai bine zis reedificată din ruinele vechii biserici catolice zidită în secolul al XJV-lea pe acest teritoriu. Din vechea biserică catolică azi se cunoaşte peretele dinspre nord pe care afirmative, sub tencuială, se pot observa şi rămăşiţe de picturi din evui mediu. Cea mai veche inscripţie de pe biserică e datată din anul 1550, alta din anul 1650 şi celelalte trei din anii 1712, 1779 şi 1806. Toate cele cinci inscripţii amintesc de restaurările faptuite în anii respectivi.

Turnul înalt de 45 metri (împreună cu acoperişul de tinichea) a fost zidit în anul 1643 de maestrul Ioan Acs, după cum ne dovedeşte un document din arhiva oraşului, şi a fost ridicat pe spesele oraşului şi nu a principelui George Râkoczy după cum se susţine.
Biserica până în anul 1887 a fost încunjurata cu bastioane şi fortăreţe, iar jurul bisericii se folosea ca loc de înmormântare pentru ctitorii bisericii şi a familiilor alese. Fortăreţele au servit ca loc de refugiu în vreme de pericol. O parte din aceste fortăreţe au fost demolate în anul 1882 şi ceealaltă parte în 1887 pentru lărgirea pieţei. In acest an s-a clădit şi actualul zid împrejurul bisericii. In bastionul cel mai mare era zidită emblema oraşului: biserica şi minerul cu ciocanul gata de lovire, de desubt cu cunună de stejar iar deasupra cu inscripţia: Iesus Nazarenus Rex Judeorum �Nico/aus Sereny index Aimo 1522. Emblema sfarmată a fost zidită în peretele de către răsărit a zidului.